Scrisoare catre primul copil

Cum sa fugi de realitate cand stai inchis

Avand in vedere ca viata-i doar un vis

O trecere spre intelegere dar tu stai inchis

Sufletul vrea sa fuga si tu nu poti sa-l prinzi

Fuge mai repede ca gandul iar tu nu poti sa tinzi

Decat spre fericire si idealul tau

Nici tu nu stii ce vrei,material poti fi bine

In suflet poti fi rau

Asa ca spune-mi ce bine era cand erai copil,fara nicio grija

Acum te indrepti spre Abis

Si tinzi sa iesi din acest vis prin alt vis

Nu-i asta solutia

Inca nu te-ai prins?

Vreau inapoi,sa pot da anii inapoi

As putea schimba multe

In propriul suflet n-ar mai exista razboi

Era mult mai simplu daca nu luptam singur

Ci luptam in doi

Stau retras cu-n cui si-o bere la doi,

Incerc sa fug de realitate si sa va scot si pe voi

Toti traim ca sa murim

Eu mor ca sa traiesc..oare doar viatza mea merge-n sens invers?

Cum te simti cand vezi persoan dragi pe care le pierzi,

si te doare cand stii ca trecutul nu poti sa-l stergi

E din ce in ce mai greu cand prin amintiri treci

Si nu-ti dai seama de ce ai decat atunci cand pierzi

Trebuie sa stim doar ca mintea e o arma

incarcata si-ndreptata catre tot ce ne-nconjoara

insa pe tragaci nu-i un deget ci o intreaga palma

Si nu-i orice arma ci o arma rara,letala

 prin care te poti elibera

Scriind totul pe-o coala

Eliberand un mesaj care taie beregata ca un brici

Lasand o usturime de bici

Propriul univers doar tu ti-l strici

Si te lasi calcat in picioare pt ca ti-e frica sa-nvingi

In surdina sirenelor stai si risti

Pandit de girofare incet te stingi

Cauti un refugiu dar nu vezi ca pici,nici nu-l atingi

Libertatea o vei avea atunci cand te stingi

Cum te simti cand realitatea te-mpunge ca un taur cu razbunarea-n sange

Nu te ambala vine si vremea ta

Renunta la multe pentru ati atinge telul

Si vei fi mai tare ca otelul

gandeste-ti actiunile cu prudenta

Nu mai trata totu cu indiferenta

Esti inchis in propria libertate

Nu-i nimic multi nici pe asta n-o au

cred ca totul se rezuma la un plic

Dar cum crezi ca ma simt cand stiu ca ai mei copii

Vor trai in aceeasi lume dura

Si poate ma vor vedea murind de tanar

Las aceasta ca o scrisoare pentru primul meu copil

Educa-ti sufletul si mintea,intr-un univers pustiu

Pana nu-i tarziu

Multi au uitat sa zambeasca si tu inca mai poti

Invata-i si pe restul

dar totusi sa zambeasca cu colti