Povestea a 2 copii care se iubesc...

Poate e adevarat..poate nu poti sa iubesti o persoana din cateva luni..dar te poti indragosti atat de tare,incat simti ca ff curand vei avea si sentimentul de iubire,si ti-e teama sa mai faci urmatorul pas spre necunoscut,doar ca sa nu suferi,sa nu pui dinou suflet,si dupa tu sa fi singurul care regreti:o3..E,poate lumea se inseala,exista o iubire ca in povesti..si accea poate fi si a noastra:o3..ma  chiama Marina,si am 16 ani,si baiatul pe care il iubesc il chiama Andrey,si are 19 ani:o3..va voi spune pe scurt o poveste de iubire la inceput,si pe parcursul timpului,voi continua povestea:o3


Era o zi cu soare,si am intrat in casa,ff obosita,cu gandul sa vad cine mai intra pe fb.Eram pe data de 20.01.2012,in jurul orei 20:00.Marina intra pe fb,si intra dinou in vorba cu Andrey,un tip cu care tot vorbea de 3 saptamani incoace.El a intrebat-o daca simte ceva pt el,aceasta simtea ceva pt el,dar ii era ff teama sa recunoasca,ca sa nu rada el de ea,asa ca a mintit,si a spus ca nu.Acesta ii raspunse ca el o place,si ca simte ceva pt ea,ca si-ar dori sa ii dea o sansa,ca nu va regreta,si ca va pretui acea sansa.Aceasta vazand ca amandoi aveau aceleasi sentimente unul fata de altul,ii da o sansa,necrezand ca intr-o buna zi il va iubi cu adevarat.Andrey a plecat la munca in Germania 4 luni,cu mintea si cu sufletul la Marina,si dorindu-si sa se inoarca cat mai curand acasa,sa o tina strans in brate,sa o sarute,si sa fie doar fata lui.Ii era teama,ca in cele 4 luni,ea il va uita si nu va mai avea sentimente pt el.Vorbeau amandoi in fiecare zi.Au trecut 3 luni,si inca isi spuneau sentimentele sincere reciproc.O vreme vorbeau doar prin mesaje iar Marinei i se facuse asa dor de vocea lui,incat credea ca nu o va mai auzi niciodata:(.Intr-o zi,cand ea nici nu se astepta,vede ca o suna Andrey[Ubitu,Grasu Meu:o3],vazand ca o suna,raspunde grabita,dar cu o emotie in suflet.In mintea ei credea ca o suna sa se desparta,ca el si-a gasit pe alta,dar,Marina s-a inselat,Andrey a sunat-o deoarece nu mai putea suporta dorul de vocea ei,avea nevoie macar sa-i auda vocea pt o secunda,si ii era indeajuns.Marina era extraordinar de fericita ca ii auzea vocea lui domoala,care ii linistea sufletul trist de plecarea lui:o3.Dupa ce acestia termina de vorbit,in ochii Marinei se ivesc cateva lacrimi,care alunecau pe obrajii ei rosii:o3,din ochii ei caprui ca,coniacul.Clipele treceau..si amandoi credeau ca,clipa cand se vor tine in brate,nu va mai venii,ca fiecare si-a gasit alta persoana,dar realitatea era total diferita.Iubirea din sufletul lor exista,chiar daca erau la distanta,inimile lor erau una langa alta.Acum asteapta amandoi clipa cand se vor intalni si vor fi impreuna:o3,asteapta aceasta clipa amndoi cu sufletul la gura:o3...si isi doresc ca aceasta clipa sa vina mai repede:o3.....




....Va Urma...

Marina:

Andrey: